Sări la conţinut

Bob Dylan acum 50 de ani: “I shall be released”!

19 martie 1962!
Știa omul ceva!
Puțini artiști rămași după 50 de ani în categoria “monștri sacri în viață”!.
Cu siguranță Bob Dylan a schimbat America, sistemul de valori al miliardelor de posesori de documente de identitate emise de către te miri ce țări în ultimii 80 de ani!
Cu siguranță Bob Dylan este unul dintre foarte puținii mari în viață!
Cei care-mi cunosc muzica, artiștii și curentele muzicale din care mă revendic, știu că pentru Cătălin Condurache, Bob Dylan este “fratele cel mare” Așa am crescut de pe vremea când luam chitara mai serios în mână pe la 14 ani , adolescent sau matur fiind. Am avut noroc să-l descopăr pe Dylan ca poet, compozitor și cântăreț exact atunci când trebuia!
Noroc, pentru că un om a “știut” că eram pe drumul cel bun. Nicu Weiss mi-a dăruit o carte despre istoria muzicii cântate la chitară, cu partiturile și textele lui Dylan! Cartea prezenta și un fel de arbore genealogic al marilor trupe și curente muzicale pornite din creațiile: Bob Dylan și The Beatles. Surpriza a fost maximă. Dylan a influențat radical muzica anilor ce au urmat! Păcat că pentru folkiștii români, cu puține excepții, nu.
Deși propus la “Nobelul pentru literatură”, nu s-a întâmplat încă. Cu siguranță se va întâmpla odată. Multe Grammy însă! Rămân cântecele, albumele, mesajele brăzdate în mintea nostră!
Constat, acum la 50 de ani de la lansarea lui Dylan, moment semnalat de publicația “Rolling Stone” că azi avem mari probleme cu liderii din lumea muzicii! Despre cine, cine va scrie ca și mine azi peste 10 ani să zicem?
http://www.rollingstone.com/music/news/50-years-ago-today-bob-dylan-released-his-debut-album-20120319

Mircea Radu scos de la naftalină!

O știre! Tractoarele si combinele “țăranilor întreprinzători” impozitate la fel ca suvurile off road de lux – după capacitatea cilindrică. Față de anul trecut taxele au cresut de 14 ori. Protest la Arad! Frumos nu?
Am avut curiozitatea, văzând această știre pe care nu am întâlnit-o la alte posturi tv să stau până la capăt pe TVR lucru pe care nu l-am făcut de mulți ani. Am constatat că de maine “Jurnalul principal” se schimbă atât ca oră cât și ca lungime.
Păi dacă tot plătesc pentru asta că voi fi mai atent.
Sunt lucrătorii TVR funcționari publici? Mă ajută cineva?
Promit să revin cu tema!

“Ședința de shooting la coaforul Perla din capitală!”

“Ședința de shooting la coaforul Perla din capitală!”.

“Ședința de shooting la coaforul Perla din capitală!”

O lume plina de nebuni! Crimele s-au “naționalizat” prin oribilitatea și răspândirea geografică a lor în ultimele zile. Tarnița (Cluj), Brașov, Galați, București!
Cazul: “Ședința de shooting la coaforul Perla din capitală!”
Senzaționale comentarii la noul caz al geloziei românilor.
Gelozia bat-o vina! (milițianu-i cu mașina)
“După ce a tras 7 gloanțe atacatorul s-a “liniștit” și n-a opus rezistentă la arestare.
“Bărbații le omoară pe femei pentru că îi părăsesc iar femeile îi omoară pe barbați pentru că nu vor să divorțeze!” E drept două, trei cazuri! (hihihi)
“Crimele pasionale nu sunt făcute de demenți. Rătăcirea e împlinirea visului înșelaților fie ei profesori, doctori, ingineri, filozofi, șoferi…” . Concluzia e clară.
Ele în groapă, ei în viață, adică în pușcărie.
Oribil cazul copiilor omorâți de tatăl lor în Tarnița lângă Cluj, oribil cel al mamei care și-a decapitat pruncul la Brașov, oribil gestul mamei farmaciste din Galați care a sunat la 112 spunând că a descoperit un copil abandonat în scară după ce cu două ore înainre îl născuse.
Și atunci hai cu…
“The future(ă) of Romania”! Nu?

“O țară ce nu-și cunoaște istoria și nu învață din ea nu are viitor”. Hai exemplu și poza

Sigur țărișoara, ea săraca nu prea are cum să învețe istorie, e un puzzle cu munți, văi, câmpii, “râuri ce nu vor să curgă afară” … ocupat de ai lui născuți și decedați.
Problema învățatului istoriei e a ălora vii.
A noastră, hai mă, care nu avem certificate de deces predate familiilor și a celor înșurubați printre noi, cărora le cedăm periodic aiurea “și ranguri și proporții”, pe care NOI ăștia vii trebuie să-i picăm la disciplina “istorie”!
Hai exemplu și poza

“bloggeri din toate țările – uniți-vă”

“bloggeri din toate țările – uniți-vă”.

“bloggeri din toate țările – uniți-vă”

Interesantă bloggosfera, neclare pentru mine căile ei….
Bloggosfera este un demers important în domeniul comunicării! Mai mult este un demers jurnalistic în opinia mea.
Răzvan trage o concluzie clară “bloggerul este o firmă cu un singur angajat care face creație, se promovează și vinde” Ceea ce nu înțeleg eu este cum vinde , cum se vinde, cum face el să găsească calea cea dreaptă(http://razvanbb.ro/2012/02/se-castiga-bani-din-blogging.html. Jurnaliștii instituționalizați din mass-media fac parte dintr-un demers de interese de cele mai multe ori. Ei par păpușile unor păpușari mânuiți prin fire “tainice”. Unii dintre ei… Bloggerul își face cu migală multă muncă, cu consecvență, timp de mulți ani, aici(http://katairobi.net/social-media/bloggingul-se-aseamana-cu-un-joc-de-biliard/) pe blogosferă prin articole dirijate ca într-un joc de billiard, un public. Dacă publicul lui, la fel ca al oricărui artist independent îl fluieră atunci când el face playback? Dacă scrii constant că tutunul dăunează grav sănătății și tu ai un “banner cu filtru” postat? Slogane de genul “bloggeri din toate țările – uniți-vă” par desuete azi, scuzați comparația cu vechiul…Cine o va face însă…va fi tare!
danolteanu.ro mă bucură inițiativa ta de a ne informa despre ce și cum cu media socială în tărișoară! http://www.danolteanu.ro/2012/02/scurte-despre-bloggosfera/

Billy Cobham unul din cei mai mari percuționiști ai lumii este fanul lui Ghiță Mureșan! Pe bune!

Giovanni Mateescu un prieten „real și virtual”, m-a stârnit cu un share pe FB.
Sunt un mare admirator a lui Billy Cobham încă de când aveam 15 ani (1973:)) și ascultam topul Săptămâna pe Radio 3. Pe vremea aceea Billy Cobham era în „gașcă” cu John Mc Loughlin în Mahavishnu Orchestra. Am avut onoarea să-l cunosc personal acum câțiva ani. Alături de Ghită Mureșan în Fashionul clujean a lui Buteanu am urmărit showul. Am avut marea surpriză, ca în pauză, marele Billy Cobham performerul de pe șcenă să vină la Ghiță, pe care l-a zărit în sală, să-l salute și să-și exprime admirația lui pentru marele nosrtru sportiv, declarându-se un mare fan al său! A urmat o seară minunată terminată târziu în noapte. Fun din fun se face rai! Eu al lui Billy, Billy al lui Ghiță, Ghiță a valorii!
Hai cu dovada mea!

Două momente majore în muzica chitărilor ever! Părinți tineri cu copii tineri!

După părerea mea două sunt momentele importante ale muzicii cântate cu chitări în secolul trecut. Iol cum sună asta?
Primul este „Blowing in the wind” compus și cântat de Bob Dylan în NY prin1963! Atunci, dar mai ales după ceva ani, toată lumea a fost de acord că acest cântec a înlocuit valorile muzcale negre sau nu, de prin anii anii 40 în America, revoluționând gustul ascultătorilor. http://www.youtube.com/watch?v=ELOuc2XHQLM
Sigur, Beatles și ei o direcție foarte importantă în arborele stufos al muzicii pornite din ei în aceeași perioadă!
Doi părinți tineri!
Al doilea moment: „E pentru că pe lume Mark Knopfler s-a născut!” Ia uite: Dire Sraits cu fabulosul „Sultans of swing!” Asta-i tinerețea, na, ca la noi toți!

Părinți tineri cu copii tineri!

Rock & Folkul Clujean al anilor ’80!

Vin și eu azi cu o piesă înregistrată la Radio Cluj prin ‘79-’80, una din cele 5 înregistrate într-o sâmbătă… Radio Cluj de atunci era singura variantă a noastră, a provincialilor muzicii de oricare ar fi fost, să înregistrăm, să fim difuzați deci ascultați. Sigur mulți dintre noi am făcut înregistrări și la Radio România în București, dar aici eram acasă, aveam prieteni, mulți, mă refer la reporteri, redactori, tehicieni. Eu am ajuns acolo elev în clasa 12-a, prima dată. Realizatorii emisiunilor erau tineri ca și mine cu voia dumneavoastră, tineri și acum. Dar hai la poveste!
După ce am „scos” pe geamul Conservatorului clujean de la parterul clasei de percuție Grigore Pop pe atunci, vibrafonul, tobele, glockenspielul și multe alte instrumente de percuție cu complicitatea minunaților prieteni studenți acolo: Tavi (Ichim Octavian) la vioară, Bebe Basso la pian, Doru Roman la vibrafon tobe, percuții, Carmen Halabrin la glockenspiel, Nesu (Ion Mircea Pop) chitară electrică Marius Marchiș chitară bass și Tinel-Cinel tobe. A fost o sâmbătă minunată, “cam ca aceasta”. Sunetistul “de serviciu” Domnul Trică s-a așezat răbdător la butoane. Pe la 3 noaptea am terminat treaba… Se trăgea multi pistă dar se mixa live și aia rămânea. Nu mixaje adiționale după, cu toate alea de azi.
Noaptea am trecut pe la Conservatator să lasăm sculele, na, tot pe geam. “Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, apoi am plecat cu toții acasă și “munții au pus misterul la loc”.
Astăzi dezvăluiesc misterul cu “Elegie pentru trenurile reci,” o compoziție a mea pe versurile lui Mircea Dinescu. Alături de mine sunt la percuții Carmen Halabrin și Doru Roman.
Promit să nu vă țin mult timp în tensiune și să vă ofer și alte înregistrări, variante de folk&rock “progresiv” cu toată lumea la treabă!