Sări la conţinut

Billy Cobham unul din cei mai mari percuționiști ai lumii este fanul lui Ghiță Mureșan! Pe bune!

Giovanni Mateescu un prieten „real și virtual”, m-a stârnit cu un share pe FB.
Sunt un mare admirator a lui Billy Cobham încă de când aveam 15 ani (1973:)) și ascultam topul Săptămâna pe Radio 3. Pe vremea aceea Billy Cobham era în „gașcă” cu John Mc Loughlin în Mahavishnu Orchestra. Am avut onoarea să-l cunosc personal acum câțiva ani. Alături de Ghită Mureșan în Fashionul clujean a lui Buteanu am urmărit showul. Am avut marea surpriză, ca în pauză, marele Billy Cobham performerul de pe șcenă să vină la Ghiță, pe care l-a zărit în sală, să-l salute și să-și exprime admirația lui pentru marele nosrtru sportiv, declarându-se un mare fan al său! A urmat o seară minunată terminată târziu în noapte. Fun din fun se face rai! Eu al lui Billy, Billy al lui Ghiță, Ghiță a valorii!
Hai cu dovada mea!

Reclame

Două momente majore în muzica chitărilor ever! Părinți tineri cu copii tineri!

După părerea mea două sunt momentele importante ale muzicii cântate cu chitări în secolul trecut. Iol cum sună asta?
Primul este „Blowing in the wind” compus și cântat de Bob Dylan în NY prin1963! Atunci, dar mai ales după ceva ani, toată lumea a fost de acord că acest cântec a înlocuit valorile muzcale negre sau nu, de prin anii anii 40 în America, revoluționând gustul ascultătorilor. http://www.youtube.com/watch?v=ELOuc2XHQLM
Sigur, Beatles și ei o direcție foarte importantă în arborele stufos al muzicii pornite din ei în aceeași perioadă!
Doi părinți tineri!
Al doilea moment: „E pentru că pe lume Mark Knopfler s-a născut!” Ia uite: Dire Sraits cu fabulosul „Sultans of swing!” Asta-i tinerețea, na, ca la noi toți!

Părinți tineri cu copii tineri!

Rock & Folkul Clujean al anilor ’80!

Vin și eu azi cu o piesă înregistrată la Radio Cluj prin ‘79-’80, una din cele 5 înregistrate într-o sâmbătă… Radio Cluj de atunci era singura variantă a noastră, a provincialilor muzicii de oricare ar fi fost, să înregistrăm, să fim difuzați deci ascultați. Sigur mulți dintre noi am făcut înregistrări și la Radio România în București, dar aici eram acasă, aveam prieteni, mulți, mă refer la reporteri, redactori, tehicieni. Eu am ajuns acolo elev în clasa 12-a, prima dată. Realizatorii emisiunilor erau tineri ca și mine cu voia dumneavoastră, tineri și acum. Dar hai la poveste!
După ce am „scos” pe geamul Conservatorului clujean de la parterul clasei de percuție Grigore Pop pe atunci, vibrafonul, tobele, glockenspielul și multe alte instrumente de percuție cu complicitatea minunaților prieteni studenți acolo: Tavi (Ichim Octavian) la vioară, Bebe Basso la pian, Doru Roman la vibrafon tobe, percuții, Carmen Halabrin la glockenspiel, Nesu (Ion Mircea Pop) chitară electrică Marius Marchiș chitară bass și Tinel-Cinel tobe. A fost o sâmbătă minunată, “cam ca aceasta”. Sunetistul “de serviciu” Domnul Trică s-a așezat răbdător la butoane. Pe la 3 noaptea am terminat treaba… Se trăgea multi pistă dar se mixa live și aia rămânea. Nu mixaje adiționale după, cu toate alea de azi.
Noaptea am trecut pe la Conservatator să lasăm sculele, na, tot pe geam. “Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat”, apoi am plecat cu toții acasă și “munții au pus misterul la loc”.
Astăzi dezvăluiesc misterul cu “Elegie pentru trenurile reci,” o compoziție a mea pe versurile lui Mircea Dinescu. Alături de mine sunt la percuții Carmen Halabrin și Doru Roman.
Promit să nu vă țin mult timp în tensiune și să vă ofer și alte înregistrări, variante de folk&rock “progresiv” cu toată lumea la treabă!

Despre politicieni am vorbit, să vorbim și despre oameni!

Vreau să vorbim despre: inițiativă, dăruire, voluntariat, bună credință, întoarcerea către cei din rândul cărora am plecat. Dacă aveți ceva de temă de spus, vă aștept să o faceți în comentariu.
Din experiența acumulată de voi, câte ore ați dat înapoi celor de unde ați plecat?

Un exemplu:
“Ce s-ar întâmpla dacă fiecare dintre noi am da înapoi, măcar 24 de ore pe an, din lucrurile bune pe care le-am primit de la viață?

Convingerea mea e că am fi cu toții mai buni, iar societatea în care trăim ar fi mai unită. Numele meu este Ghiţă Mureşan şi vreau să le ofer copiilor un dar la care eu nu am avut acces la vârsta lor: jocul de baschet.

Prin acţiunile pe care le întreprind în România în timpul vacanței de vară, dar nu numai, vreau să le întorc celor mici experienţa pe care acest domeniu mi-a dăruit-o şi să le ofer copiilor această bucurie.

Valorile în care cred cu cea mai mare tărie sunt familia, şcoala şi educaţia făcută copiilor prin sport în școli după orele de clasă.

Vreau ca prin acțiunile pe care le întreprindem să-i facem pe copii să îndrăgească miscarea, să-i ducem în sălile de sport şi să nu-i lăsăm în stradă. În stradă se învață cele mai nocive lucruri: fumatul, alcoolul, furtul, promiscuitatea”.

Așa sună o parte din argumentația de ce face programe de baschet pentru copii în România, românul Ghiță Mureșan, Big George americanul, alături cu voia dumneavoastră de mine, antrenori, sponsori, jurnaliști și mulți alții…
“Educație prin sport, programe de baschet gratuite pentru copii din clasele I-IV, după orele de școală”. Este al doilea mare program național realizat de Asociația Ghiță Mureșan în România după “Ghiță Mureșan Summer Camp Tour”, program unde peste 700 de copii participă gratuit la lecții de baschet în luna august în marile orașe ale României. În vacanța lui de vară Ghiță vine o lună în România pentru a se dedica copiilor.
Avem nevoie de modele, dar nu oricum.
Am auzit un reproș adresat părinților de copii care sunt certați că: fumează, se tatuează, că vor să locuiască singuri de foarte tineri, de genul: voi m-ați crescut cu desene animate cu “Popey marinarul” tatuat și fumător de pipă, Alba ca zăpada “flotantă” în căsuță cu 7 pitici…
S-a bătut monedă pe cvartetul “modelelor de ași” : Ilie, Nadia, Gică. Ion.
Ilie s-a “băgat “ conștient sau nu într-un război mult prea mare pentru el în prăvălia mult prea compliactă a politicii. Acum câteva ziele și-a zgâriat rău de tot imaginea, agresând verbal ziariști pe un aeroport. “El macho”, scandaluri și divorțuiri… După mintiuca fiecăruia, vă rog!
Gică, marele atacant, trecut pe lina porții, a fost ciuruit de șuturile primite de la nașul nașilor oierilor Becali după sloganul “dacă te bagi în stână te mănâncă, ca să zic așa… cârlanii”.
Nadia da. Dar fără mesaj prea consistent la maturitate. Rămâne.
Ion! Oh Doamne! ION! Poate cel mai mare, cu voia lui Nicușor copilul tiranilor, “zgârcit și marele profitor al românilor” citez din memoria tv și din a celui care cred că-l știa așa cum noi ăștialalți, nu-l…
Ghiță nu ne-a agresat cu nimic. Nu s-a băgat în polemici, nu ne-a încălzit cu cancanuri, a muncit și a ajuns cel mai bun român în NBA, unde e greu să-ți găsești bilet de intrare în sală….a stat, prin multă muncă, repet, individual ani la rând în topul competiției.
“Valorile în care cred cu cea mai mare tărie sunt familia, şcoala şi educaţia făcută copiilor prin sport în școli după orele de clasă.”
Și chiar face, împreună cu noi mulți, foarte multe pentru a realiza asta.

Iarna zău!

Iarna zău!.

Iarna zău!

Cei care cunosc câte ceva despre muzica mea, știu că iarna este favorita poeziei cântecelor mele. Așa a fost să fie, mi-a plăcut iarna! Difuzorii mă dau pe unde mai ceva ca pe derdeluș. Dovadă – fiscul – prin declarațiile fiscale pentru drepturi de autor. Deși aștept încă iarna, prima ninsoare, se întâmpla de cele mai multe ori ca ea să vină șă-și bată joc de noi. Prin complici. Înzăpeziri, drumuri blocate, alei necurățate….
Poezia rămâne:
“ Ninge ca-n Esenin și-n poema Rusă, ninge fantomatic și bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că ești dusă, ninge ca la moartea ultimului an”

“Ce mult aș vrea să vină iarna, să ningă peste ochii tăi
Și zilele să fie reci, să se împartă iarăși la doi”

“ Vai de noi femeie, ninge-a despărțire”

“Leru-i ler un lup de fum vesti
Nașterea în frig a doua oară”

Bibliografie, “La capătul zile” 1998 – Genetația Ta “

Mira Radu îți mulțumesc pentru comentariul tău: “I’m biased” :)

Dragă Mira, atunci când am scris ” I don’t like tennis , I love it” m-am gândit și la tine. Pentru că ai pătimit mult în acest sport dar ai și reușit în același timp. Mă gândeam să nu te supăr cumva, gândindu-mă la final… În mintea mea, erai varianta câștigătoare a propoziției. Tu ai reușit datorită valorii tale, a rezultatelor obținute, dar și a deciziei luate optând pentru sistemul american de educație. La fel cum s-a întâmplat și cu Andi, fiul meu “plecat” în America “pentru” baschet, unde a reușit prin educație mai ales, dar și cu ajutorul sportului.
EDUCAȚIA PRIN SPORT este cheia, este proiectul la care lucrez de mai bine de șase luni alături de Ghiță Mureșan, proiect dedicat copiilor din clasele primare pentru accesul gratuit la sport, la mișcare, la scăparea de promiscuitatea străzii, la refugiul din fața calculatorului și a altor tentații. Vreau împreună cu Ghiță Mureșan ca și aici în România să reușim să facem un sistem în care societatea să ajute copiii, să-i “binecuvânteze” la fel cum America face, pentru cei ce trudesc, învață, și-și reprezintă școala în competiții adevărate. Dar cred totuși că sportul de echipă ajută copiii mai mult. În tenis sunt foarte mulți care riscă mult, părinți și copii împreună. Cunoștem multe exemple amândoi. De cele mai multe ori nu iese! E drept că nici în alte sporturi nu prea iese! Tenisul te obligă prin sistemul competițional să părăsești scoala. Ceea ce nu e bine.
Cred în EDUCAȚIA PRIN SPORT făcută copiilor după orele de școală! Alături de Ghiță Mureșan sperăm să fim din ce în ce mai mulți!